ridiche_luna

Sunt doua metode complementare de folosire a terenului agricol, vechi de sute de ani, care pleaca de la un principiu foarte simplu: in natura nu exista monocultura. Si asta pentru motive foarte bine intemeiate.

Rotind culturile si combinand plantele de baza cu plante complementare potrivite putem sa asiguram pe termen lung, simplu, ieftin si ecologic, culturi sanatoase si bogate si un sol hranitor si echilibrat.

In esenta, rolul rotatiei culturilor si a asocierii plantelor complementare este de:

  • A preveni aparitia si extinderea bolilor si a daunatorilor de gradina
  • A preveni aparitia dezechilibrelor in compozitia solului

 

ridiche_luna

Rotatia culturilor si daunatorii

Cei familiarizati cu munca in gradina stiu deja ca exista o relatie particulara intre daunatori si plantele gazda, plantele din aceeasi familie fiind de obicei atacate de aceeasi daunatori.

Mentinerea monoculturii sau succesiunea de culturi din aceeasi familie, incurajeaza dezvoltarea daunatorilor care in anotimpul rece se refugiaza in sol si revin in primavera o data cu primele culture care le favorizeaza dezvoltarea.

Schimbarea culturii catre familii diferite incetineste dezvoltarea daunatorilor si asigura o evolutie sanatoasa a plantelor. Rotirea plantelor trebuie facuta in fiecare an sau o data la doi ani, avand grija sa nu se cultive pe acelasi loc plante din aceeasi specie.

Exemple:

  •  se recomanda ca legumele din familia Brassicaceae care include varza, ridichi, conopida sa se cultive cat mai departe de zona ocupata in anul anterior.
  • In locul culturilor de mazare, linte si fasole se recomanda plantarea de ardei sau vinete. 

loboda

Rotatia culturii si echilibrarea solului

Un alt rol al rotatiei culturilor este cel de mentinere a echilibrului nutritiv al solului prin plantarea succesiva de culturi care nu au aceleasi cerinte nutritive:

  • salata verde, spanacul, varza, conopida, guliile prospera in solul bogat in azot;
  • dovleceii, vinetele, rosiile, ardeii, castravetii si pepenii au nevoie de fosfor;
  • radacinile, precum ceapa, usturoiul, morcovul, sfecla, napii, ridichile, au nevoie de potasiu.

Pentru a mentine o compozitie echilibrata a solului este indicat sa se planteze succesiuni de culturi care nu consuma aceeasi substanta de baza, lasand timp solului sa-si refaca depozitele.

salata_loboda

Combinarea culturilor

Si modul in care intercalam culturile pe teren ajuta la prevenirea bolilor si imbunatatirea calitatii recoltelor.

Asocierea plantelor complementare se face pe baza mai multor criterii precum nevoile nutritive, lungimiea radacinilor, sensibilitatea la razele solare si alte beneficii reciproce asigurate, printre carea protectia la daunatori.

Printre culturile care nu se recomanda in straturi alaturate se numara: usturoi si ceapa, sfecla si spanac, rosii si cartofi, telina frunze si telina radacina, telina frunze si morcov, telina frunze si salata verde, ardei si varza.

Pe da alta parte, o asociere practicata din cele mai vechi timpuri (vizibila si astazi pe micile ogoare din proprietatea taranilor) este formata din: dovleac+porumb+fasole. Dovleacul, cu frunzele sale mari, umbreste solul si incetineste cresterea buruienilor. Porumbul protejeaza dovleacul de supraincalzire, iar fasolea ajuta aceasta mica comunitate imbogatind solul cu azot.

Dovleacul mai poate fi invecinat cu: hrisca (atrage insectele benefice), ridichea (alunga gandacii daunatori), condurasii (resping gandacii de dovleci) si busuiocul. Pe de alta parte, cel mai mare dusman al dovleacului este cartoful, deci trebuie cultivat aparte.

Astfel, din aproape in aproape, observand si facand, s-a ajuns la o intreaga lista de culturi care se pot asocia sau care nu este indicat sa se aseze unele langa altele.

Inscrieti-va la newsletter si urmariti postarile de pe Facebook si va vom dezvalui noi secrete din gradina noastra de legume.

Leave A Reply

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.